Actiunea in tagada paternitatii introdusa de catre mama

Promovarea acțiunii în tăgada paternității de către mamă este un subiect delicat în legislația românească, care implică aspecte juridice complexe. În mod tradițional, stabilirea paternității este un proces care implică atât aspecte biologice, cât și elemente legale. Însă, atunci când există îndoieli cu privire la identitatea tatălui biologic, mama poate iniția o acțiune în justiție pentru a tăgădui paternitatea copilului.

Contextul legal al tagăduirii paternității în România

Potrivit Codului Civil, paternitatea se stabilește, de regulă, prin prezumția legală relativă că soțul mamei este tatăl copilului născut în timpul căsătoriei. Cu toate acestea, există situații în care acest lucru nu reflectă realitatea. În astfel de cazuri, legea permite mamei să introducă o acțiune în tăgada paternității.

Totodata, potrivit dispozițiilor Codului Civil, paternitatea poate fi tagaduita de către mamă, de către soțul mamei, de către presupusul tată biologic și de către copil:

• Tăgada paternității de către soțul mamei (în cazul în care soțul mamei nu se consideră părintele biologic al copilului);
• Tăgada paternității de către mamă (când mama contestă legătura biologică dintre copil și soțul său);
• Tăgada paternității de către prezumatul tată biologic (cand acesta contestă legătura biologică dintre copil și soțul mamei);
• Tăgada paternității de către copil (când acesta contestă legatura sa biologică față de soțul mamei).

Condiții pentru introducerea actiunii in tagada paternității de către mamă

Codul Civil reglementează condițiile în care mama poate să tagaduiască paternitatea copilului. Pentru ca această acțiune să fie admisibilă, trebuie îndeplinite anumite condiții legale:

• Copilul să se fi născut în timpul căsătoriei: Potrivit dispozițiilor legale, pentru copiii născuți în timpul căsătoriei, soțul mamei este prezumat a fi tatăl. Dacă există îndoieli asupra acestei prezumții, mama are dreptul să inițieze o acțiune în tăgadă paternității.
• Termenul pentru introducerea acțiunii: Mama trebuie să introducă acțiunea în termen de 3 ani de la data nașterii copilului. 

Procedura de tăgadă a paternității

Acțiunea de tăgadă a paternității se introduce la judecătoria competenta și implică parcurgerea mai multor etape juridice:

• Depunerea cererii: Mama trebuie să depună la judecătorie o cerere în care să arate motivele pentru care dorește să tăgăduiască paternitatea. Cererea trebuie să cuprindă toate elementele necesare: data nașterii copilului, datele de identificare ale soțului, datele de identificare ale presupusului tata biologic și motivele pentru care soțul nu poate fi considerat tatăl biologic.
• Probele: În cadrul procesului, mama trebuie să prezinte probe care să susțină afirmațiile sale. Probele pot include:
  • Teste ADN: Acestea sunt cele mai concludente dovezi în ceea ce privește paternitatea. Testele ADN pot demonstra cu un grad foarte ridicat de certitudine dacă soțul este sau nu tatăl biologic al copilului.
  • Depozițiile martorilor sau alte dovezi: În anumite cazuri, se pot propune martori sau se pot prezenta alte dovezi pentru a demonstra că soțul nu este tatăl copilului.
• Judecata: Procesul se desfășoară în fața instanței de judecată, care va analiza toate probele și argumentele prezentate. Atât mama, cât și soțul, dar si presupusul tată biologic au dreptul de a-și prezenta poziția și de a aduce argumente pro și contra admiterii acțiunii în tăgada paternității.
• Decizia instanței: La finalul procesului, instanța va pronunța o hotărâre. Dacă acțiunea de tăgadă este admisă, paternitatea soțului este înlăturată, iar acesta nu mai are drepturi și obligații legale față de copil (cum ar fi obligația de a achita pensia de întreținere minorului).

Implicațiile tagăduirii paternității

Acțiunea de tăgadă a paternității are implicații juridice și sociale importante:

• Schimbarea statutului legal al copilului: Dacă acțiunea de tăgadă este admisă, copilul nu mai este considerat din punct de vedere legal ca fiind copilul soțului și nu este considerat copil din căsătorie. Aceasta înseamnă că se modifică statutul său civil și trebuie făcută o nouă înregistrare în actele de stare civilă.
• Răspunderea pentru întreținerea copilului: În cazul în care paternitatea este înlăturată, soțul mamei nu mai are obligația de a plăti pensie de întreținere. În unele cazuri, dacă este stabilită ulterior paternitatea biologică a altui bărbat, acesta din urmă poate fi obligat la plata pensiei de întreținere a minorului.
• Dreptul copilului de a-și cunoaște identitatea: Tăgada paternității conduce la stabilirea relației de filiație a copilului față de tatăl său biologic. În acest fel, copilul își poate cunoaște adevărata identitate și poate avea acces la drepturi și beneficii.

Situatii speciale:

Tăgada paternității este un proces complex care poate fi complicat datorită apariției anumitor situații speciale. Fiecare caz are particularitățile sale, iar instanțele de judecată trebuie să țină cont de numeroase aspecte, în special atunci când intervin factori precum decesul soțului, minoritatea copilului sau alte împrejurări deosebite.

Decesul soțului mamei 

Una dintre cele mai dificile situații în cadrul tăgăduirii paternității este atunci când soțul mamei a decedat înainte ca acțiunea de tăgadă să fie inițiată sau finalizată. În acest caz, părțile implicate și procedura juridică se schimbă semnificativ:

• Acțiune împotriva moștenitorilor: Când soțul este decedat, mama nu mai poate introduce acțiunea de tagadă direct împotriva lui. În schimb, aceasta trebuie îndreptată împotriva moștenitorilor legali ai acestuia. Acest lucru poate complica procesul, deoarece moștenitorii ar putea avea interese diferite în menținerea sau înlăturarea paternității legale, iar identificarea și introducerea în cauză a tuturor moștenitorilor poate fi dificilă.
• Dificultăți în obținerea probelor: În situațiile în care tatăl prezumtiv este decedat, obținerea probelor, în special a celor biologice (cum ar fi testele ADN), poate fi complicată. Dacă soțul nu a lăsat probe ADN înainte de deces, in conditii legale, instanța ar putea solicita testarea ADN a rudelor apropiate (cum ar fi părinții sau frații soțului) pentru a stabili cu probabilitate legătura biologică sau lipsa acesteia. 
• Termenul de prescripție: Un alt aspect căruia mama trebuie să acorde atenție este termenul legal de prescriptie în interiorul căruia poate fi introdusă acțiunea, respectiv 3 ani de la data nașterii copilului. Dacă soțul a decedat, termenul de 3 ani de la nașterea copilului poate deveni dificil de respectat, iar mama trebuie să prezinte instanței de judecată motive temeinice pentru a justifica depășirea acestui termen.

Situația în care există un potențial tată biologic

În cazurile în care există un alt bărbat care este prezumat sau cunoscut ca fiind tatăl biologic al copilului, acțiunea în tăgada paternității poate fi mai complicată din mai multe motive:

• Stabilirea paternității după tăgadă: Dacă tăgada paternității este admisă și soțul nu mai este considerat tatăl copilului, este posibil să se inițieze o nouă procedură pentru stabilirea paternității biologice a altui bărbat. Aceasta poate prelungi perioada de incertitudine pentru copil și familie și poate necesita teste suplimentare, cum ar fi testele ADN.
• Implicarea directă a presupusului tată biologic: De obicei, presupusul tată biologic poate fi chemat în cadrul procedurii de tăgadă a paternității, pentru a se stabili dacă acesta este sau nu tatăl copilului. 

Tagada paternității în cazuri transfrontaliere

Dacă unul dintre părinți este cetățean al unui alt stat sau dacă procedura de tăgadă implică alt element de extraneitate (de exemplu, unul dintre părinți locuiește în străinătate), procesul poate deveni și mai complicat. Printre aspectele cuprinse în Acordurile Internaționale la care Romania este parte, fiind și prelevarea de probe de la părțile implicate în proces aflate în străinătate, în vederea efectuarii testului ADN dispus de instanța de judecată.

Acțiunea în tăgada paternității introdusă de către mamă este o procedură legală complexă, care implică ample noțiuni juridice interne și internaționale. Legislația românească oferă mamelor posibilitatea de a contesta paternitatea atunci când există motive întemeiate potrivit cărora soțul nu este tatăl biologic al copilului. Cu toate acestea, trebuie avută în vedere importanța implicării unei reprezentări juridice adecvate pentru a se asigura că procesul este gestionat într-un mod care să respecte interesele copilului și ale părinților.