Acte necesare pentru tăgada paternității în România

Tăgada paternității este o procedură legală prin care se urmărește înlăturarea prezumției de paternitate a soțului mamei în legătură cu un copil născut în timpul căsătoriei. Conform legislației din România, tăgada paternității este posibilă în situațiile în care există îndoieli cu privire la faptul că soțul mamei ar fi tatăl biologic al copilului. Procedura implică inițierea unei acțiuni în instanță, iar pregătirea actelor necesare este esențială pentru susținerea cauzei.

Cererea de chemare în judecată pentru tăgada paternității

Primul pas în procesul de tăgadă a paternității este redactarea și depunerea unei cereri de chemare în judecată. Această cerere este documentul prin care se solicită instanței să constate că soțul mamei nu este tatăl biologic al copilului. Cererea trebuie să includă:

• Identificarea părților: Numele, adresele și datele de identificare ale persoanelor implicate – reclamantul (soțul sau mama) și pârâții (celălalt soț, copilul și, în anumite cazuri, tatăl biologic).
• Informații despre copil: Informații despre copil, inclusiv numele și data nașterii, precum și perioada în care a fost conceput.
• Motivele care stau la baza promovarii cererii cu obiect tăgada paternității: Descrierea motivelor pentru care se solicită tăgada paternității, cum ar fi imposibilitatea soțului de a fi tatăl biologic al copilului, absența sau lipsa contactului în perioada concepției.
• Cereri accesorii: Se pot include cereri referitoare la modificarea actelor de stare civilă ale copilului, dacă instanța admite cererea de tăgadă a paternității.

Cererea de chemare în judecată trebuie întocmită cu ajutorul unui avocat specializat în dreptul familiei, pentru a te asigura că include toate elementele prevăzute de lege.

Actul de identitate al reclamantului

Copii ale actului de identitate al reclamantului (soțul mamei sau mama) trebuie atașate la dosar. Aceste documente sunt necesare pentru a identifica persoanele implicate în proces și pentru a dovedi legitimitatea cererii.

Certificatul de căsătorie

Certificatul de căsătorie este un document esențial pentru a demonstra că soțul este considerat, în mod legal, tatăl copilului. Prezumția de paternitate se aplică în cazul copiilor născuți în timpul căsătoriei, de aceea, acest act este necesar pentru a arăta că există o căsătorie înregistrată.

Certificatul de naștere al copilului

Certificatul de naștere al copilului în original sau o copie certificată conform cu originalul este necesară pentru a dovedi identitatea copilului și pentru a arăta că la rubrica tata a fost înregistrat soțul mamei. Certificatul de naștere include numele tatălui, de unde decurge și necesitatea formulării unei cereri pentru a modifica această mențiune.

Dovezi și probe care să susțină cererea de tăgadă

În cadrul procesului, este esențial să se prezinte dovezi care să susțină imposibilitatea ca soțul să fie tatăl biologic al copilului. Aceste dovezi pot include:

• Raportul de expertiză medico-legală (test ADN): Testul de paternitate (ADN) este cea mai concludentă probă în procesele de tăgadă a paternității. De obicei, instanța va solicita efectuarea unui astfel de test pentru a confirma sau infirma legătura biologică dintre copil și soțul mamei. Testul ADN este necesar să fie realizat de Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici sau orice altă instituție indicată de instanța de judecată.
• Dovezi privind absența fizică: Dacă soțul poate demonstra că, în perioada în care copilul a fost conceput, se afla în imposibilitatea de a avea contact fizic cu mama (de exemplu, era în străinătate, era reținut sau în executarea unei pedepse privative de libertate, avea afectiuni atestate de acte medicale care fac imposibilă concepția sau alte situații), aceste dovezi pot fi atașate la dosar.
• Depozițiile martorilor: Se pot propune martori care, în cadrul audierii în instanță, pot confirma imposibilitatea soțului de a fi tatăl copilului datorită absenței acestuia din familie sau pot confirma aspecte legate de relațiile mamei cu alt bărbat (de exemplu: mama locuia în fapt cu alt bărbat în perioada de concepție a copilului etc.).

Acte medicale sau documente relevante

Dacă există motive medicale sau alte documente care pot dovedi imposibilitatea soțului de a concepe un copil (de exemplu: infertilitate dovedită prin analize medicale, disfunctie erectilă dovedită prin rapoarte medicale, etc.), acestea trebuie prezentate în fața instanței. Actele medicale sunt considerate probe importante și pot influența decizia judecătorului.

Costurile asociate procesului

Trebuie avut în vedere faptul că promovarea unei acțiuni în tăgada paternității presupune anumite costuri:

• Taxa judiciara de timbru: Pentru înregistrarea cererii de chemare în judecată, este necesară achitarea unei taxe judiciare de timbru, al cărei cuantum este stabilit potrivit OUG nr. 80/2013.
• Costurile pentru testul ADN: În majoritatea cazurilor, instanța va solicita efectuarea unui test ADN pentru a stabili paternitatea. Plata testelor ADN este de obicei suportată de către reclamant.
• Onorariul avocatului: Este recomandat să apelezi la un avocat specializat în dreptul familiei pentru a redacta cererea de chemare în judecată și pentru a te reprezenta/asista în instanță.

Când poate fi promovată acțiunea în tăgada paternității?

Acțiunea în tăgada paternității trebuie initiată în instanță atunci când există îndoieli cu privire la faptul că soțul mamei este tatăl biologic al copilului născut în timpul căsătoriei. Potrivit art. 412 alin. (1) Codului Civil: “Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se calculează zi cu zi”, legiuitorul a instituit prezumtia relativa a timpului legal al conceptiunii.

De asemenea, la art. 414 alin. (1) Cod civil: “(1) Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei.”, legiuitorul a stabilit prezumtia relativa de paternitate.”

Totuși, există anumite situații în care această prezumție poate fi contestată printr-o acțiune cu obiect tăgadă a paternității.

Cele mai comune motive sunt:

• Imposibilitatea biologică: Dacă soțul mamei are motive întemeiate să considere că nu poate fi tatăl copilului – de exemplu, din cauza absenței fizice (a fost plecat în străinătate, era reținut sau în executarea unei pedepse privative de libertate, etc.) în perioada concepției, ori dacă există dovezi medicale care atestă imposibilitatea lui de a procrea (infertilitate, disfunctie erectilă etc.), acesta poate recurge la tăgada paternității.
• Lipsa relațiilor conjugale: Dacă soțul mamei și aceasta nu au avut relații intime în perioada în care copilul a fost conceput, acesta poate solicita instanței să îi recunoască dreptul de a tăgădui paternitatea (de exemplu: soții erau despărțiți în fapt în perioada legală de concepție a copilului și, eventual, fiecare conviețuia cu un alt partener, etc.)
• Descoperirea unor dovezi: Dacă, după nașterea copilului, soțul mamei descoperă dovezi care sugerează că mama a avut o relație extraconjugală în perioada concepției și că un alt bărbat ar putea fi tatăl biologic, acesta poate iniția acțiunea cu obiect tăgadă a paternității.
• Rezultatul testului ADN: Dacă un test ADN efectuat la o clinică privată, înainte de deschiderea unui proces, indică faptul că soțul nu este tatăl biologic al copilului, acesta poate folosi rezultatul pentru a justifica tăgada paternității în instanță.
• Mama copilului: Și mama poate recurge la tăgada paternității, dacă știe că soțul nu este tatăl biologic al copilului și dorește să stabilească corect paternitatea copilului. În acest caz, mama poate introduce acțiunea în nume propriu sau ca reprezentant legal al copilului minor, solicitând instanței să recunoască faptul că soțul nu este tatăl biologic.

Potrivit prevederilor Codului Civil, termenul legal pentru introducerea acțiunii de tăgadă a paternității este de 3 ani de la data la care soțul a cunoscut că este prezumat tată al copilului, fie de la o dată ulterioară, când a aflat că prezumţia nu corespunde realităţii. Pentru introducerea acțiunii de tăgadă paternitate de către mama, termenul de 3 ani începe să curgă de la data nașterii copilului. După expirarea acestui termen, dreptul de a tăgădui paternitatea se prescrie, de aceea este important ca acțiunea să fie introdusă în timp util de către soțul mamei sau de către mama.

Însă, copilul sau presupusul tată biologic pot introduce actiunea în tăgada paternității oricând, dreptul la acțiunea nu se prescrie în timpul vieții acestora.

Pregătirea și prezentarea actelor necesare pentru tăgada paternității reprezintă un proces complex, care necesită atât cunoștințe juridice, cât și dovezi concrete pentru a susține cererea în fața instanței. Documente precum certificatul de căsătorie, certificatul de naștere al copilului, raportul de expertiză ADN și alte dovezi relevante sunt esențiale pentru a demonstra imposibilitatea ca soțul mamei să fie tatăl biologic. Apelarea la un avocat specializat în dreptul familiei este recomandată pentru a asigura redactarea corectă a cererii și prezentarea probelor în mod adecvat, crescând astfel șansele de succes ale acțiunii în tăgadă a paternității.